Cerga, cunoscută și sub denumiri precum șergă, jèrgă sau covor mițos, este una dintre cele mai dificile țesături tradiționale, cu mițele sale lungi și textură pufoasă, a traversat secolele ca simbol al rafinamentului artizanal local, adaptând tehnici tradiționale și influențe orientale.
Documentele din secolele XVI-XVII atestă prezența cergii în spațiul românesc, evidențiind răspândirea sa sub influența covoarelor turcești. Totuși, tehnicile și ornamentica cergilor locale s-au diferențiat, oferindu-le o identitate proprie. Spre deosebire de covoarele orientale cu noduri dese, cergile moldovenești au noduri mai rare, iar mițele sunt mai lungi.
Tehnică de țesut cerga implică legarea mițelor lungi de urzeală. Există mai multe tipuri de noduri utilizate în confecționarea acesteia, cum ar fi:
- Nodul dublu simetric, care creează mițe lungi (14-16 cm) și se caracterizează prin legarea firului în jurul a două fire de urzeală;
- Nodul asimetric, unde unul dintre firele urzelii este legat pe jumătate;
- Nodul spaniol, legat pe un singur fir.
Mițele sunt în general de 3 cm lungime, dar pot varia în funcție de destinația cergii. Acestea sunt tăiate uniform, folosind un bățișor cu circumferința de 10-16 cm, pentru a asigura dimensiuni exacte.
Ornamentele cergilor sunt predominant geometrice, în culori vii sau naturale, iar unele modele includ melanjuri de 2-3 culori. În funcție de zonă, cergile pot avea utilizări diverse:
- Ca învelitori, pe canapele sau paturi;
- Pe perete, pentru izolare termică și decor;
- Pe podea, pentru confort;
- La nunți, pentru acoperirea calului mirelui sau a vornicelului.
Există două categorii principale de cergi:
- Cergile cu o singură față mițoasă, utilizate pentru așternut sau decor.
- Cergile scămoșate pe ambele fețe (jèrga), care sunt produse printr-un proces special de finisare. Acest proces implică utilizarea apei într-o vâltoare, unde covorul este învârtit cu ajutorul crengilor de porumbrele, obținându-se o textură pufoasă.
Cergile scămoșate sunt mai timpurii și prezintă un aspect natural, utilizând fire de lână slab răsucite. Acestea sunt preferate pentru confortul lor termic, fiind folosite ca plăpumi sau așternuturi de pat.
Odată cu industrializarea și invazia covoarelor sintetice, cerga și-a pierdut din popularitate. În prezent, producția acestor covoare este limitată, fiind păstrată mai mult ca o formă de artă tradițională. Țesutul cergilor este astăzi o practică rară în Republica Moldova, dar câțiva meșteri populari dedicați continuă să păstreze și să promoveze această artă veche. În Satul Mihăileni, la familia Scutaru, se mai țes cergi tradiționale, în special pentru a fi așternute pe lăicere și pe cuptoare.