Țesutul reprezintă una dintre cele mai vechi și semnificative arte tradiționale, un mijloc de exprimare a identității culturale și estetice. Fiecare regiune a dezvoltat tehnici distincte, adaptate resurselor locale și specificului cultural. În spațiul românesc, covoarele au constituit nu doar obiecte utilitare, ci și expresii artistice. Dintre acestea, scoarțele, cergile, lăicerele, păretarele și șătrăncile evidențiază diversitatea formelor și tehnicilor. Fiecare tip de țesătură are un rol specific: decorativ, funcțional sau ceremonial, reflectând priceperea meșterilor populari și influențele vremii.
Covorul în bumbi reprezintă o raritate a artei țesutului, caracterizată prin tehnica unică a realizării nodurilor în relief, asemănătoare unor nasturi sau „bumbi”. Această tehnică de țesut covoare a apărut în secolele XVIII-XIX, dar a dispărut treptat din uz, fiind redescoperită de către meșterița populară Tatiana Popa din satul Palanca, raionul Călărași.
Denominația „covor în bumbi” derivă din structura sa distinctă, fiecare nod bombat formând mici protuberanțe textile, ce conferă o textură tridimensională. Originile tehnicii nu sunt pe deplin cunoscute, însă aceasta împărtășește similarități cu broderia tradițională utilizată la cusutul cămășilor. Spre deosebire de broderie, însă, covorul în bumbi este realizat pe urzeală, fiecare „bumb” fiind integrat în structura textilă. La începutul anilor 2000, Tatiana Popa a studiat mostrele din fondurile Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău, și a fost încurajată să readucă la viață această tehnică, de către Ion Bălteanu, cercetător științific la Muzeu și, în acea vreme, președinte al Uniunii Meșterilor Populari.
Cu migală și ingeniozitate, ea a descifrat „taina urzelii”, a adaptat și perfecționat procesul de țesut, dezvoltând uneltele necesare, cum ar fi acușoarele încovoiate. Covorul în bumbi este lucrat integral manual, implicând o muncă minuțioasă. Fiecare pătrățel urzit este „îmbrăcat” în fire de lână, iar acest proces necesită o precizie extremă. Dimensiunile standard ale covoarelor, de exemplu 2,20 x 1,60 metri, impun un efort colectiv de lungă durată: patru femei pot lucra timp de patru luni pentru a finaliza un astfel de covor.
Pe lângă estetica sa deosebită, covorul în bumbi are și proprietăți terapeutice, fiind utilizat pentru „talpoterapie”. Textura sa unică stimulează punctele reflexogene ale tălpilor, oferind beneficii pentru sănătate. Prin urmare, covorul nu este doar un obiect de artă, ci și un instrument pentru bunăstarea fizică. Prin eforturile Tatianei Popa, covorul în bumbi a fost readus în atenția publicului larg, devenind o punte între tradiție și modernitate. Aceste piese sunt astăzi apreciate nu doar în Republica Moldova, ci și pe plan internațional, fiind expuse în cadrul Muzeului „Casa Părintească” din Palanca. Fiecare covor reprezintă o mărturie vie a ingeniozității și dăruirii meșterilor populari.
***Acest material face parte din campania de promovare a tehnicilor de realizare a scoarțelor – Covor țesut cu fire de DOR – care vor fi prezentate la Târgul Național al Covorului „Covorul Dorului” organizat de Ministerul Culturii și Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală, pe data de 21 decembrie 2024.
