Duminica – o zi în care cerul e mai trist ca în altele, dar vreme numai bună să te teleportezi în satul basarabean. Mai exact cu 200 de ani în urmă sau chiar și mai mult. Locul se găsește la aproximativ 60 de km de Capitală, la Neculăieuca. La prima vedere – un sat din Moldova ca multe altele, dar atunci când ajungi la porțile mănăstirii Hirova din localitate, calci într-o lume în care străbunii noștri își duceau traiul.
Un tablou care îți lasă un sentiment de tihnă și smerenie, pe de o parte, de cealaltă – trezește o neliniște surdă și mută a tot ceea ce a fost, dar care nimeni nu se încumetă să-l transforme: un sat autentic basarabean construit din câteva căsuțe acoperite cu stuf, cu prispe lugi și înguste și coloane din lemn.
La poarta unei mici ogrăzi o doamnă a ieșit și cu glas domol a întrebat ce fac aici și dacă am venit să văd în ce stare îmi este casa. Am zis că sunt jurnalist și m-au impresionat aceste căsuțe. La rândul ei, femeia mi-a spus că pe timpuri acest sat micuț era destinat călugărițelor de la Mănăstirea Hirova, însă acum, din păcate, puține au rămas, lăcașul sfânt este tot mai rar vizitat de turiști, iar casele au rămas la mila vremii.
Vizitând acele căsuțe cu stuf din “împărăția” mănăstirii Hirova din satul Neculăieuca, raionul Orhei, am văzut că desi multe dintre acestea stau să cadă, altele, care sunt amplasate practic în ograda lăcașului sfânt, sunt pe post de depozit, unde se află diverse produse și alte lucruri și obiecte.
ISTORIC:
Mănăstirea Hirova a fost întemeiată ca mănăstire de călugăriţe în anul 1805, de Mitropolitul Moldovei, Veniamin Costachi, pe locul unui schit de călugari părasit, despre care nu se ştie decât că a ars în 1803. Aici sosesc călugăriţe de la schitul Hârtop, care construiesc o biserică de lemn în cinstea Marelui Ierarh Nicolae.
Călătoriile cu Gust vor reveni la mănăstirea Hirova și vă vom ține la curent cu istoria acestui lăcaș sfânt.