SAINT-CERGUE, TRANSFORMAT DINTR-UN SAT ÎN STAȚIUNE DE SĂNĂTATE
Satul Saint-Cergue a fost transformat la mijlocul secolului XIX într-o stațiune de sănătate. A cunoscut un nou boom din 1916 odată cu construcția căii ferate. Linia de cale ferată cu ecartament îngust pornește de la malul lacului Geneva din Nyon până la Saint-Cergue. Făcând numeroase viraje în inima unui peisaj atractiv timp de aproximativ douăzeci de kilometri, mai departe se întinde de-a lungul Col de la Givrine până la terminalul din orașul de graniță Cure din Elveția.
Pe timp de iarnă acest sătuc cochet este un popular loc de schi cu 80 km de trasee, legate la rețeaua franceză. De asemenea, amatorii de drumeții se simt aici în largul lor. Sunt amenajate trasee speciale petru acest tip de sport. În inima Parcului Jurassic Vaudois se găsește o rezervație naturală protejată de importanță națională de 75 km². Aici pot fi pracitcate călăritul și ciclismul montan.
DE LA DRUMEȚII, LA SAVURAT FONDUE
După câteva ore de plimbat prin peisajul mirific al munților Jura și câteva ture pe o pârtie micuță, a venit momentul unui fondue delicios. Explic, pe scurt, cum este fondue, cum se prepară și cu cum se mănâncă. Așadar, fondue este unul din deliciile absolut irezistibile pentru amatorii de brânzeturi, și nu doar. O reţetă intens parfumată şi cremoasă, realizată din mai multe tipuri de brânză cu pastă tare. Acestea se rad, se aşează într-un vas din ceramică (frecat în prealabil cu usturoi) şi se topesc în vin alb și kirsch (lichior de cireşe).
Această specialitate provine din bucătăria rustică a Alpilor. Site-urile de specialitate scriu că fiecare regiune a Elveției se mândreşte cu un ingredient principal, brânza, care variază de la o zonă la alta. Poate fi comté, cantal, emmental… Deseori, se amestecă sortimente de brânză cu durate mai lungi sau mai scurte de maturare pentru a se obţine un rezultat cât mai aromat.
La momentul degustării, vasul de ceramică, de regulă este de culoare roșie – asemeni cromaticii steagului Elveției, umplut cu fondue se aşează în centrul mesei, pe un arzător. Într-o atmosferă destul de degajată, unde amiciția și vorbele bune sunt la ordinea zilei, cei care sunt la masă înmoaie bucăţele de pâine în amestecul de brânză topită. Se combină minunat cu un vin alb viguros şi sec, asezonat cu mezeluri din regiune, castraveți speciali și ceapă.
Termenul de “fondue” vine de la verbul din franceza “fondre”, care înseamna “a topi”. Gastronomul francez Brillat-Savarin a menționat fondue în scrierile sale din secolul XIX-lea. Cu toate acestea, fondue a început să fie populară abia în 1952, când bucătarul-șef Konrad Egli a introdus aceasta rețetă în meniul restaurantului Chalet Swiss din New York. În 1964, a apărut și rețeta de fondue de ciocolată.
Așadar, dacă sunteți prin părțile Elveției este obligatoriu să savurați „fondue”. Nu veți regreta. Aveți cuvântul meu de onoarea de călător.
