În primavara anului 2021, într-o zi cu mult soare, după o iarnă rece și fără zăpadă, echipa Călătorii cu Gust a pornit la drum spre sudul Moldovei. Decizia a fost luată ușor, căci dornici de călătorii, după un an de izolare, am urcat în mașină și am pornit spre lungul drum, ce a fost scurtat de dorinșa exploarării și cunoașterii necunoscutului sudic. Am ajuns în orașul Ștefan Vodă, acolo ne-a întâlnit Oleg Topor, ofițerul IGSU pasionat de turism și locurile de baștină ce ne-a ghidat toată ziua.
Orașul Ștefan Vodă se află la extrimitatea țării, un oraș mic și curat. Tot aici am descoperit istoria incredibilă a oamenilor ce au moștenit casele nemțești în care își trăiesc rutina. Casele chemate „nemțești” din această regiune datează de la sfârșitul secolului XVIII-lea începutul al XIX-lea.
Astfel, am găsit aici câteva case nemțești ce am putut să le vizităm chiar și în interior. Gospodarii acestor case s-au dovedit ospitalieri și înțelegători față de curiozitatea noastră de a vedea casele lor. I-am asaltat cu diferite întrebări de curioazitate la care au răspuns amabil, explicându-ne cum au moștenit casele și memoria nemților odată și ei baștinași. Au relatat diverse istorii și au povestit pe îndelete și cu respect despre moștenirea lăsată, dar și despre meseriile ce le-au prins de la bunei, care la rândul lor le-au însușit de la nemți.
CRONOLOGIA APARIȚIEI GERMANILOR ÎN BASARABIA
Istoria ne relatează că în Basarabia primul val de coloniști au fost „coloniști varşovieni”, printre ei aflându-se numeroși șvabi și prusaci, dar și originari din Mecklenburg, din Pfalz ș.a., care la sfârșitul secolului al XVIII-lea colonizaseră „Polonia Prusacă”. „Varșovienii” erau însoțiți de conducători aleși de ei sau de ruși însărcinați cu această misiune. Al doilea mare grup a sosit după 1817 direct din Württemberg și Bayerisch Schwaben – unii venind pe Dunăre în jos, pe șlepurile numite „cutii de la Ulm”, alții pe uscat. Motivele emigrației au fost de natură politică și economică. Dar și conflictele religioase au jucat un rol important.
După retragerea turcilor și a tătarilor, ținuturile din sudul Basarabiei rămăseseră în mare parte, chiar dacă nu în totalitate, nepopulate. Cronicarii relatează că, la sosirea lor, coloniștii au găsit un teritoriu pustiit, acoperit de grămezi de cenuşă, buruieni crescute în voie și gropi imense. Nu existau decât mici așezări izolate de moldoveni, formate din câteva case și colibe de lut.
În anul 1828, sudul Basarabiei număra 9.370 de „suflete” germane. În acea perioadă trăiau în Basarabia circa 20 de etnii și grupări religioase diferite: moldoveni, ucraineni, ruși, bulgari, găgăuzi, germani, elvețieni, polonezi, evrei, greci, armeni, cazaci, precum și membri ai diferitor secte religioase.
După împărțirea Europei, în 1939, nemții care locuiau în est au fost nevoiți ori să adopte cetățenia rusă, ori să se întoarcă în patria istorică. Evacuarea germanilor a început chiar din 1939 și a continuat în 1940, ei fiind strămutați după un plan riguros, sub lozinca „Heim ins Reich” („acasă în reich”). Peste 93.000 de nemți basarabeni s-au refugiat în Polonia și în Prusia de Vest, ajungând mai târziu în Germania. După procedura de înregistrare, germanii basarabeni încetau să fie cetățeni români și intrau sub protecția Reich-ului.
Ulterior, prin proceduri individuale, fiecare a primit cetățenie germană. După evacuarea populației germane, în toamna anului 1940, în perioada sovietică, au fost aduși locuitori din alte părți ale Uniunii Sovietice. Aceștia s-au stabilit în satele germane, dar care nu erau familiarizați cu structurile rurale pe care le-au găsit aici. Casele au fost transformate în locuințe muncitorești. Nemaigăsindu-li-se nicio întrebuințare, anexele și grajdurile au fost dărâmate. Bisericile care s-au mai păstrat au fost transformate în cluburi și discoteci. După dizolvarea Uniunii Sovietice, numeroasele colhozuri au fost desființate sau transformate în unități agricole cu monoculturi (creșterea porcilor, cultivarea cerealelor, viticultură etc.). Multe clădiri dintre fostele gospodării au fost astfel scoase din funcțiune și, cu timpul, s-au ruinat.
DE CE NEMȚII DIN ȘTEFAN VODĂ ÎȘI CONSTRUIAU CASELE „CU FAȚA LA SOARE”
Un alt lucru interesant am descoperit că toate casele nemțești construite într-un cartier din orașul Ștefan Vodă au fost ridicate „cu fața la soare”, după cum ne-au mărturisit localnicii. Și asta, pentru că pe durata întregii zile casa să fie luminată de soare.
Oamenii din Ștefan Vodă, ajunși la vârsta cărunției, își mai aminteau că nemții erau buni cu moldovenii muncitori.
După o oră petrecută printre oamenii și casele „nemțești” ce s-au transformat de-a lungul anilor în case „moldovenești” am urcat în mașină și pornit la drum, pentru a descoperi beciurile evreiești și istoria cazacilor. Dar despre aceste curiozități vă vom relata în episoadele ce urmează. Stați cu ochii pe noi!
Material semnat de Mariana Iurcu, muzeograf
